Asa nu

Am sa tin minte sa nu iau niciodata asa ceva la volan. Asta, bineinteles, cand voi avea si eu carnet...Va sfatuiesc sa-mi urmati exemplul, pentru binele omenirii :))

Sfarsit de vara

Ieri am fost la o plimbare prin oras. Acum realizez ca mare parte din vacanta am fost plecata, si ca lucrurile au inceput sa se schimbe. In timp ce mergeam pe bulevard, am vazut pe spatiul verde de dincolo de bordura care delimiteaza trotuarul, frunze aramii cazute din copacii care parca se pregatesc cu resemnare de venirea inevitabila a toamnei. Ciudat, vara a trecut mult prea repede, desi la inceput ma plictiseam de moarte.
Probabil ma incearca un sentiment de regret, pentru toate lucrurile pe care as fi vrut sa le fac, si nu le-am facut. Daca as fi sigura de reusita, as incepe un maraton al lucrurilor lasate "pe alta data" din vara aceasta, si mi-as incheia toate socotelile cu vacanta pana la 15 septembrie. Insa, cam greu, aproape imposibil, as spune eu.
Multi ar zice ca sunt o persoana "greu de citit". Nu pot spune ca am sa regret vara, ci mai degraba, vacanta. Imi place toamna, imi plac ploile reci de noiembrie, ador ceata pentru ca imi ofera senzatia ca traiesc intr-un film de aventura, imi place zapada. Cred ca nu intamplator mi-a fost dat sa ma nasc iarna...De-abia astept prima ninsoare, prima bataie cu bulgari, primul om de zapada. In plus, Duda a spus ca ea vrea sa faca ingerasi de zapada. Nu stiu exact cum vine asta ( ma indoiesc ca si ea stie cum se fac), dar mi-a promis ca ma va invata si pe mine cum sa mesteresc asa ceva :) Pana atunci, incerc sa ma bucur de ultimele zile libere inainte de inceputul ultimului an de liceu, cu toate ca nu mai plec pe nicaieri, nu ploua, nu e ceata, si cu atat mai putin, zapada...

Linkin park - Leave out all the rest

I dreamed I was missing
You were so scared
But no one would listen
Cause no one else cared

After my dreaming
I woke with this fear
What am I leaving
When I'm done here
So if you're asking me
I want you to know

When my time comes
Forget the wrong that I've done
Help me leave behind some
Reasons to be missed
And don't resent me
And when you're feeling empty
Keep me in your memory
Leave out all the rest
Leave out all the rest

Don't be afraid
I've taken my beating
I've shared what I made
I'm strong on the surface
Not all the way through
I've never been perfect
But neither have you

So if you're asking me
I want you to know
When my time comes
Forget the wrong that I've done
Help me leave behind some
Reasons to be missed
Don't resent me
And when you're feeling empty
Keep me in your memory
Leave out all the rest
Leave out all the rest
Forgetting
All the hurt inside
You've learned to hide so well
Pretending
Someone else can come and save me from myself
I can't be who you are

When my time comes
Forget the wrong that I've done
Help me leave behind some
Reasons to be missed
Don't resent me
And when you're feeling empty
Keep me in your memory
Leave out all the rest
Leave out all the rest

Forgetting
All the hurt inside
You've learned to hide so well
Pretending
Someone else can come and save me from myself
I can't be who you are
I can't be who you are

Pentru cunoscatori

O tipa mergea pe strada. La un moment dat , niste golani o striga :
-Pis, pis, pis!
Tipa:
-Ipac, man!

Traiesc, gandesc, imi amintesc

-Da, insa tocmai pentru ca traiesc, gandesc, si gandind imi aduc aminte si amintindu-mi, sunt trist. (Alexandre Dumas, Razboiul femeilor)

P.S. Mi s-a parut foarte tare replica. Eram pe drumuri de munte cand am terminat de citit cartea si am pus un semn la pagina respectiva ca sa nu uit sa postez fraza, unde mai pui ca de-abia acum mi-am amintit de ea...

P.P.S. Ma consider o persoana norocoasa, pentru ca eu, amintindu-mi, sunt fericita :)

Reintoarcerea acasa

Am revenit acasa, dupa o absenta de 11 zile...La munte a fost frumos si chiar daca a plouat vreo 3 zile, am apucat totusi sa facem doua trasee montane pe o vreme cum nu se putea mai buna.

Ce sa mai, muntii nostri sunt superbi (stiu ca suna literar, dar e adevarul gol golut, cel putin asa cum il vad eu)!

Am trecut si prin diverse peripetii, normal, printre care se numara si mersul pe drumuri forestiere pe timp de noapte...Contrar asteptarilor, n-am dat nas in nas cu niciun Martinica, in schimb, am cam trezit pietrele de pe drum :)) Am mancat mure. N-am gasit zmeura si afine...asa ca am mancat si mai multe mure. Si hainele au mancat mure...si inca din belsug, chiar prea multe,as spune eu :))

Si, ca sa nu uitam totusi ca traim in Romania, am dat peste o chestie misto, pe care v-o las si voua sa va clatiti ochii.

In concluzie, nicaieri nu-i ca acasa. Eu de-abia am ajuns, si deja ma simt in plus. Imi lipsesc marea si muntele, plaja si cararile prin padure, inghetata si murele...inca doua zile si am sa revin la realitate, pana atunci, please have patience :D