Mesaj de intampinare

Stiu ca nu am mai scris ceva pe blog de un car de timp, dar am vrut pur si simplu sa ma detasez de lume...de fapt, glumesc, nu prea am avut timpul si dispozitia necesare redactarii unui post :D Din pacate/fericire, urmeaza o noua pauza (plec la tara de sarbatori)... Insa, va las mostenire prin acest post un moment de amuzament à la XII E :))
Deci, pe usa clasei noastre scrie asa:

12 E

Aceasta clasa a fost infiintata in anul 2006, insasi aceasta usa a fost sculptata inca din vremea lui Burebista (82-44 i.Hr.) Ea reprezinta simbolul acestei clase de genii neafirmate, fiind una dintre cele mai de zeama din acest colegiu international, condus de Partidul National Liberal. Citatul preferat de acest colectiv este urmatorul: Viata e greu!
Cei ce absolva aceasta clasa sunt meniti a fi niste oameni realizati pe deplin. (Socrate, 69)

Admitere

Mi-am promis ca de ceva vreme incoace, ma apuc serios de invatat...pentru bac, si implicit pentru admitere. Buuuuun, printez eu subiectele de anul trecut pentru admiterea la geografie ( intrebari grila si harti, muuuuuulte harti) si ma pun pe studiat. Tin sa precizez ca pana acum am avut placerea sa invat romana distractiva, engleza distractiva, chiar si chimia distractiva (i.e. ore la care de obicei se lasa cu rasete, dupa care urmau plansetele), dar de geografia distractiva de-abia acum am dat. Luati de-aici o intrebare grila, ca sa va amuzati si voi:

392. Imnul U.E. este extras din simfonia a IX-a de L.Van Beethoven care se numeste:
a. Corul Vânatorilor;
b. Marsul triumfal;
c. Oda Bucuriei.


Cum mai, dar cum, sa puna printre variante Corul Vanatorilor? CUM? :))

Citate

-Asta e treaba cu femeile, îşi repeta domnul de Rénal, ceva e mereu defect la maşinăriile astea complicate. ( Stendhal, Roşu şi negru)

...cât misoginism.

Pe bune

E ceva putred în Danemarca, până şi Hamlet şi-a dat seama de asta.

Vacanţă

Zile libere de la şcoală...Nici măcar nu mai ştiu exact care e cauza concretă. Trăim în România, aşa că, fireşte, avem de ales din mai multe variante, i.e. : zile obligatorii de concediu fără plată, carantină din cauza stupidităţii de gripă porcină, sau grevă. Oricare ar fi, important e că avem parte de o mică vacanţă, de care vom profita din plin. Dat fiind că suntem clasa a XII-a, se subînţelege că în această perioadă vom dormi cât mai mult, şi vom merge la concertele trupei Trooper (ultima parte e discutabilă).
Cât pe ce să omit să menţionez cele 5 minute de limba română de dinainte de culcare, în care, cu puţin noroc putem să reţinem ideile din două paragrafe.

Întrebare întrebătoare

Părul bun părăseşte capul prost, sau Părul prost părăseşte capul deştept?

Veni, vidi, vici

Weekend-ul trecut (adica fuse si se duse) am sarbatorit majoratul claselor a XII-a ale ilustrului nostru liceu. N-as putea spune ca a fost frumos sau nu...a fost harababura, asa cum ne place noua cand suntem prinsi in ale tineretii valuri. Totusi, sunt convinsa ca ne-am fi distrat si mai mult daca ar fi venit toti colegii (aviz celor care se simt cu musca pe caciula), si proful de muzica ( vorba ta, Denisa, n-am avut cu cine sa bem).

Am incarcat mai jos filmuletul care reda esentialul atmosferei de la eveniment, realizat bineinteles de colegii de la mate-info :D

Verde-n fata

Intamplari din viata reala transpuse intr-o discutie fictiva:
- Ce vrei sa faci in viata?
-Da.

MORALA: Nu lasati loc de interpretari in raspunsurile pe care le dati unor intrebari importante!

Fericire cu orele

E incredibil cat de schimbatoare pot fi starile mele de spirit. Probabil ca nu sunt singura care pateste asa, dar in cazul meu deja totul a devenit oarecum previzibil. Treaba sta in felul urmator: in afara de zilele obisnuite, in care totul e okay si toate imi sunt indiferente, am parte de unele zile in care ma trezesc in mod inexplicabil cu zambetul pe fata si cu un chef nebun de a rade din orice, cu alte cuvinte, de a fi fericita fara prea multe motive. Partea proasta e ca, in cazul meu, dupa aceste 24 de oare fara cusur urmeaza o zi de cacao, in care sigur mi se intampla ceva rau, lucrurile merg prost, sau am parte de tot felul de cosmaruri...
Exact asta s-a petrecut si azi. M-am trezit mai mult obosita decat odihnita, fiindca noaptea trecuta un vis destul de urat a tinut neaparat sa-mi bantuie somnul, asta dupa ce ieri, Banell (coleg cu grad destul de ridicat de zapaceala), m-a facut sa am febra musculara de la ras, dupa ce mi-a oferit o reprezentatie a tuturor tipurilor de catastrofe naturale, inclusiv cutremurul din '77.
In cocluzie, eu imi traiesc zilele de fericire ca si cum as manca o placinta cu varza crezand ca e de fapt cu mere. Totul e bine pana la prima inghititura, cand sper in zadar ca gustul oribil se datoreaza papilelor mele gustative defecte, insa de la a doua inghititura realizez ca pana la urma placinta e cea defecta.

Noi concluzii

A trecut ceva vreme de cand am scris ultimele cuvinte pe aceasta pagina care a avut ghinionul sa fie creata de mine. Probabil pentru ca aveam nevoie de ceva timp fara prea multe preocupari, si sincer, ultima perioada chiar mi-a fost de mare ajutor. Am inteles ca prietenii adevarati exista, ca ultimul an de liceu e cel mai tare (n-am sa uit niciodata cum toti baietii din clasa au cazut in capacana cu scaunul defect si au facut cunostinta cu podeaua nu foarte curata a clasei noastre) si ca, in ciuda faptului ca multi dintre noi o vom apuca pe drumuri diferite, intotdeauna ne vom avea unii pe altii, la bine si la greu.
In mod sigur nu sunt cea mai potrivita persoana care sa spuna chestii sentimentale, dar uneori e bine sa stii ca ai pe cine conta, ca exista persoane pe care le poti suna la orice ora din zi si din noapte ca sa le ceri ajuntorul atunci cand ai probleme. Sigur nici voi nu sunteti singuri. Cautati acele persoane si profitati de ele si de prietenia lor, in sensul bun al cuvantului.


P.S. Multumiri celor care fac parte din viata mea!

P.P.S. Nu chiar tututor!

Schimbări şi iar schimbări

Pornind de la fraza Dacă vacile ar paşte conceptul de iarbă, noi am mânca conceptul de brînză => Dacă pe următorul ministru al învăţămîntului îl mai gâdilă mintea cu câte vreo idee, noi vom da doar conceptul de bac.

Motive

Acum 3 zile, în timp ce mă deplasam alene spre şcoală, având o stare de spirit destul de proastă, mă gândeam de ce nu se întâmplă unul din lucrurile acelea care ne pot face o zi mai frumoasă. Aveam nevoie pur şi simplu de un imbold ca să ma bucur de viaţa. Brusc, am avut parte de el, fiind surprinsă de faptul că în sfârşit mi se îndeplineşte şi mie o dorinţă, oricât de mică ar fi ea. E toamnă...aşa cum a fost şi acum 3 zile, doar că atunci nu ploua. O maşină a trecut în viteză pe strada liceului şi a împrăştiat în toate direcţiile covorul de frunze arămii de pe trotuar. M-am uitat în jurul meu să văd dacă mai era cineva pe stradă, dar era pustiu. Nu e de mirare, întotdeauna plec târziu de acasă...Mi-am dat seama atunci că am fost singura care a văzut acele 3 secunde de spectacol, şi m-am considerat norocoasă, m-am bucurat că trăiesc.

Mtv EMA

Artiştii nominalizaţi anul acesta la categoria Best Romanian Act sunt... discutabili. Iată dintre cine anume aveţi posibilitatea să alegeţi:
-David Deejay feat. Dony
-Inna (era imposibil să lipsească)
-Puya feat. George Hora
-Smiley
-Tom Boxer feat Jay

Voi cu cine aţi votat şi de ce (asta în cazul în care aţi votat)?

Asa da

Azi a fost o zi...de pseudoscoala. Iata cum se explica treaba: am venit la scoala, ca niste elevi constiinciosi, de la ora 8:00. Am facut prima ora de istorie, dupa care urma geografia. Profa de geogra nu a fost in scoala, pentru ca e plecata in cautarea timpului pierdut. Apoi ar fi urmat orele de franceza si engleza. Nici profa de engleza nu a fost in scoala, din cauza unui mic incident( speram sa se faca bine ca mai repede) , asa ca ne-am invoit si de la franceza si am dat iama prin parc. Odata ajunsi acolo, am decis sa comandam pizza. Telefoanele de la pizzerie erau inchise...Fara sa mai comandam nimic, am mai pierdut vremea prin parc, am facut cateva poze, am cazut(am maturat aleile, dar fara sa fim platiti) , si intr-un final, am fost la o terasa, unde am mancat pana la urma pizza :D Asa orar mai zic si eu.

Beauty advice

madallinna: duda
madallinna: tu ai azuit cand mi-a spus pui ca am un par matasos?
Maria-Cristina zuzu : da
madallinna: si erai atenta si cand i-am spus care e secretul meu?
Maria-Cristina zuzu : nu cred
madallinna: i-am spus ca e matasos pentru ca se exfoliaza de la purici

P.S. Va asigur ca nu am purici, era o gluma :))

Time warp

Săptămâna trecută, inclusiv cele aproape două zile care s-au scurs din săptămâna curentă au trecut extrem de greu. Uitasem cum e să stai 6 ore( uneori 7) pe zi la şcoală, să scrii, să te enervezi că nu înţelegi diferite chestii, să râzi, să glumeşti, şi nu în ultimul rând, să te plictiseşti. Ca să fie tacâmul complet, Abramburica ne-a modificat şi Bacul, aşa că trebuie să ne punem pe învăţat, fiindcă istoria a devenit disciplină obligatorie la examen (ştiam eu că nu trebuie să mă bazez pe ea) => 4 ani m-am străduit să-mi perfecţionez engleza, ca să fie înlocuită, într-un final, de istorie... Nu mă plâng încă de teme, fiindcă profii nu s-au îndurat să ne tortureze până acum, dar presimt că săptămâna viitoare nu vom mai fi atât de norocoşi. Bineînţeles că la talentul pe care îl am eu de a intra tot timpul în bucluc şi de a mă lega la cap fără să mă doară, mi-am făcut deja de lucru pentru următoarele două zile cel puţin. Să vă explic cum stă treaba: am vărsat cola pe cursurile lui fratello şi acum trebuie să stau să le transcriu...

Orfelia şi Gigel (ep. 21)

Zilele trecute, monsieur Ciupanezu' mi-a dat sarcina de a onora încă o leapşa. Profit de ocazie ca să-i mulţumesc, şi sper să vă placă, deşi e ceva un pic diferit şi va trebui să vă chinuiţi un pic ca să descifraţi engleza lui Gigel.

Gigel se avântă cu stoicism către latina din fundul grădinii, la 100 de metri duhoarea începu să se simtă, era aproape amorţit, înainta cu greu, amarnic, pământul din jurul latrinei era uscat, nici ţipenie de plantă sau vietate, câinele familiei Cristal era ascuns în ultima camera din casă, Gigel înainta şi ajunse. Porni gândurile către aeroportul în care se afla înainte de întâmplarea care îi va schimba viaţa şi se teleportase în...

...culisele concertului Metallica, fapt pe care l-a conştientizat încă din primele secunde de după teleportare, din cauza strigătelor mulţimii nerăbdătoare să-şi vadă idolii pe scena. Însă Gigel nu apucă să digere informaţia aşa cum trebuie, că în uşa WC-ului se auziră bătăi insistente, şi o voce impunătoare i se adresă:
- What the fuck man? I told you not to eat the pie that you're grandma has sent you before the concert...
Gigel, total stupefiat şi fiind luat prin surprindere de situaţia în care se afla, a ezitat o clipă înainte să dea vreun răspuns. Astfel, după ce a cumpănit bine lucrurile, a ajuns la următoarea concluzie: trebuia să se despartă de Orfelia, dar nu oricum, ci ca un bărbat adevărat, ce puii lui. A călătorit în viitor, şi a văzut cu ochii lui cum Orfelia se transformase în cheia nefericirii lui, nu putea permite ca lucrurile să evolueze până în acel punct. Se hotărăşte dar să fie sincer cu membrul celebrei trupe, care îl confundase cu unul din colegii săi de breaslă. Era sigur că putea să ţină totul sub control, doar studiase engleza trei ani de zile...Trase aer în piept şi, deschizând uşa latrinei, răspunse cu o notă de uşoară ezitare în glas:
- Ai em Gigel...
-Gigel?...who the fuck is Gigel?
-Gigel iz mi. Nais tu mit iu!
-Dude...you're crazy! How did you get here?
- Ai teleported maiself. Ză toilet iz a taim portal.
- Man, you stink!!! But, what you've done is pretty cool.
Deşi se simţea măgulit de afirmaţia noii sale cunoştinţe, Gigel nu putea să uite viitorul ce îl aştepta alături de Orfelia, şi îşi dorea din răsputeri să se întoarcă şi să găsească un mod în care să-i dea papucii. În acele clipe grele, în care disperarea putea fi citită în ochii lui spălăciţi de suferinţa sufletului, Gigel se uită la rockerul postat în faţa lui, ca un monument închinat mârlanilor de Dorobanţi, din grupul cărora spera să faca şi el parte într-o bună zi. O fracţiune de secundă mai târziu totul părea să capete sens. De data aceasta, ochii lui Gigel scăpărau de infatuare. Tipul din faţa lui putea să-l înveţe să fie dur, să-i arate Orfeliei cine-i şeful!
-Iu end mi frends nau. Iu mast şou mi hau tu bi a rial men.
- There's nothing more simple! Come to our concert, I'll give you some new clothes and you'll be more than a man!
-OK! Gad bles iu!
Astfel, cu o nouă ţinută vestimentară, Gigel purcese spre mulţime, ca să asiste la concert. Totul părea să fie perfect, simţea deja cum începe să se schimbe, cum corpul său era invadat de o altă atitudine pe care rugăminţile diperate si exasperante ale Orfeliei nu o puteau altera. Din păcate însă, Gigel s-a lăsat dus de val un pic prea mult şi, în timp ce dădea din cap pe ritmul muzicii, s-a lovit de marginea scenei.
Când şi-a venit în fire, toţi oamenii din jurul lui dispăruseră. Nu-şi putea aminti exact cine era, sau ce căuta acolo,numai chipul Orfeliei îi apărea dinaintea ochilor ca o icoană, fără ca el să ştie ca ea era cea de care vroia să stea departe pentru tot restul vieţii. Deodată, simţi cum era luat pe sus şi dus spre ceea ce părea a fi un simplu WC. Nările i-au fost din nou invadate de un miros greu de suportat, iat totul în jurul lui se învârtea într-un ritm ameţitor. Nici nu a avut timp să-şi dea seama ce se întâmplă cu el, că se trezi în cu totul alt loc.
De data aceasta era vorba de toaleta unui aeroport... Cineva bătea în uşă si o voce de femeie i se adresă:
- Gigele, dragule, eşti bine? Să-ţi aduc nişte furazolidon?
Era Orfelia.
-Sunt bine, lăsaţi-mă în pace! Nu ştiu cine sunteţi!
-Ia uite şi la ăsta ce figuri mai face! Eu zic să spargem uşa! spuse Orfelia.
Însă, când au făcut acest lucru, au avut parte de o mare surpriză...

Episodul 22 îl va redacta...Mindfields:D

Farse (ne)reusite

Ultimele zile de vacanta...In astfel de perioade, stau si ma gandesc la anii de scoala care au trecut, si la ultimul, in cazul meu, care e pe cale sa inceapa.Mi-am amintit de vremea cand eu eram clasa aV-a, iar fratello era a VIII-a. Amandoi ivatam dupa amiaza, asa ca plecam impreuna de-acasa (desi lui nu prea-i convenea sa vina in fiecare zi la scoala cu sora mai mica dupa el).
Partea cea mai distractiva de-atunci era masa de pranz, pe care o pregateam, bineinteles, tot impreuna. Mama, desigur ca ne lasa mancare gatita cu o zi inainte in frigider, dar noi, de cele mai multe ori, ne gateam singuri...exact, cartofi prajiti :D Nu stiu cum facea fratello, dar tot timpul ii prajea ca la fast food, asa ca eu curatam cartofii, iar el ii taia si-i prajea (era o perioada in care tot mie imi revenea sarcina taiatului, dar monsieur le chef s-a luat de mine cum ca tai feliile inegale ca grosime...n-am zis nimic, logic, aveam mai putine de facut).

Toate bune si frumoase, pana cand ajungem la etapa ce anume bem la masa. Raspunsul e simplu: nimic nu era mai potrivit decat o sticla de cola, bineinteles, rece.
Si uite, de-aici pornesc toate necazurile mele. Ma duc la magazin , cumpar sucul, si imi vine geniala idee de a agita sticla inainte, si de a-l lasa pe fratello s-o desfaca. Zis si facut. Iau sticla de la frigider, o agit (fara sa vada el, se subintelege) si il rog sa o desfaca, in timp ce eu ma duc la baie sa ma spal pe maini. Am intarziat suficient de mult incat sa-i treaca furia de moment, si ma asteptam sa-l vad cu tricoul leoarca.
N-a fost nici pe departe asa. Sticla era inca pe masa, nedesfacuta. Fratello ma roaga pe mine sa o desfac, pentru ca el era murdar pe maini de ulei de pe tigaie. Bun...ma gandeam sa las farsa pe alta zi, si, considerand ca efectul agitarii sticlei de mai devreme trecuse, desfac sticla buclucasa. In secunda urmatoare, jumatate din continutl ei era pe tricoul meu, iar fratello se tinea de burta si radea cu gura pana la urechi. Fara sa stie ce aveam eu de gand( niciodata nu i-am zis, ar fi ras de trei ori mai mult daca ar fi stiut ce teapa mi-am luat), mi-a spus ca a agitat sticla cu suc in timp ce eu eram la baie...Mda, some big teapa, clar.
Mentionez ca de-atunci asta a devenit ca un hobby pentru el, si de fiecare data cand vede ca sunt foarte putin suspicioasa, repeta din nou figura.




Am postat filmuletul pentru ca mi se pare similar cu patania mea. Plus ca am ras cand l-am vazut mai mult decat a ras fratello de mine.

Glume glumete

Bun, deci, dupa cum majoritatea dintre voi stiti deja, eu sunt o persoana foarte...seaca. Asta din cauza glumelor cu care-i stresez pe cei care au ghinionul sa stea pe langa mine.
Aseara, am fost la majoratul unei colege, si, cum eu nu ma descotorosesc niciodata de caracterul meu de secatura, o intreb pe sarbatorita: Ti-a mai spus cineva ca semeni cu Andreea Banica? Ea imi raspunde surprinsa: Nu. La faza asta, replica mea a fost: Nici mie.
Norocul meu ca fata stie de gluma, si mai ales, stie de glumele mele :D

Everybody on his own

Nu demult, cineva mi-a spus ca singura persoana pe care te poti baza cu adevarat in viata esti tu insuti. Cu parere de rau, incep sa ma conving ca e adevarat...Dar nu-i bai, ma descurc destul de bine, pentru inceput:)
Dumnezeule, era sa uit, singura persoana pe care ma bazez (desi sunt sigura ca nu ar trebui) e...Abramburica. Sunt sigura ca va lua decizia corecta in ceea ce priveste examenul de Bacalaureat, sesiunea 2010 :))

Asa nu

Am sa tin minte sa nu iau niciodata asa ceva la volan. Asta, bineinteles, cand voi avea si eu carnet...Va sfatuiesc sa-mi urmati exemplul, pentru binele omenirii :))

Sfarsit de vara

Ieri am fost la o plimbare prin oras. Acum realizez ca mare parte din vacanta am fost plecata, si ca lucrurile au inceput sa se schimbe. In timp ce mergeam pe bulevard, am vazut pe spatiul verde de dincolo de bordura care delimiteaza trotuarul, frunze aramii cazute din copacii care parca se pregatesc cu resemnare de venirea inevitabila a toamnei. Ciudat, vara a trecut mult prea repede, desi la inceput ma plictiseam de moarte.
Probabil ma incearca un sentiment de regret, pentru toate lucrurile pe care as fi vrut sa le fac, si nu le-am facut. Daca as fi sigura de reusita, as incepe un maraton al lucrurilor lasate "pe alta data" din vara aceasta, si mi-as incheia toate socotelile cu vacanta pana la 15 septembrie. Insa, cam greu, aproape imposibil, as spune eu.
Multi ar zice ca sunt o persoana "greu de citit". Nu pot spune ca am sa regret vara, ci mai degraba, vacanta. Imi place toamna, imi plac ploile reci de noiembrie, ador ceata pentru ca imi ofera senzatia ca traiesc intr-un film de aventura, imi place zapada. Cred ca nu intamplator mi-a fost dat sa ma nasc iarna...De-abia astept prima ninsoare, prima bataie cu bulgari, primul om de zapada. In plus, Duda a spus ca ea vrea sa faca ingerasi de zapada. Nu stiu exact cum vine asta ( ma indoiesc ca si ea stie cum se fac), dar mi-a promis ca ma va invata si pe mine cum sa mesteresc asa ceva :) Pana atunci, incerc sa ma bucur de ultimele zile libere inainte de inceputul ultimului an de liceu, cu toate ca nu mai plec pe nicaieri, nu ploua, nu e ceata, si cu atat mai putin, zapada...

Linkin park - Leave out all the rest

I dreamed I was missing
You were so scared
But no one would listen
Cause no one else cared

After my dreaming
I woke with this fear
What am I leaving
When I'm done here
So if you're asking me
I want you to know

When my time comes
Forget the wrong that I've done
Help me leave behind some
Reasons to be missed
And don't resent me
And when you're feeling empty
Keep me in your memory
Leave out all the rest
Leave out all the rest

Don't be afraid
I've taken my beating
I've shared what I made
I'm strong on the surface
Not all the way through
I've never been perfect
But neither have you

So if you're asking me
I want you to know
When my time comes
Forget the wrong that I've done
Help me leave behind some
Reasons to be missed
Don't resent me
And when you're feeling empty
Keep me in your memory
Leave out all the rest
Leave out all the rest
Forgetting
All the hurt inside
You've learned to hide so well
Pretending
Someone else can come and save me from myself
I can't be who you are

When my time comes
Forget the wrong that I've done
Help me leave behind some
Reasons to be missed
Don't resent me
And when you're feeling empty
Keep me in your memory
Leave out all the rest
Leave out all the rest

Forgetting
All the hurt inside
You've learned to hide so well
Pretending
Someone else can come and save me from myself
I can't be who you are
I can't be who you are

Pentru cunoscatori

O tipa mergea pe strada. La un moment dat , niste golani o striga :
-Pis, pis, pis!
Tipa:
-Ipac, man!

Traiesc, gandesc, imi amintesc

-Da, insa tocmai pentru ca traiesc, gandesc, si gandind imi aduc aminte si amintindu-mi, sunt trist. (Alexandre Dumas, Razboiul femeilor)

P.S. Mi s-a parut foarte tare replica. Eram pe drumuri de munte cand am terminat de citit cartea si am pus un semn la pagina respectiva ca sa nu uit sa postez fraza, unde mai pui ca de-abia acum mi-am amintit de ea...

P.P.S. Ma consider o persoana norocoasa, pentru ca eu, amintindu-mi, sunt fericita :)

Reintoarcerea acasa

Am revenit acasa, dupa o absenta de 11 zile...La munte a fost frumos si chiar daca a plouat vreo 3 zile, am apucat totusi sa facem doua trasee montane pe o vreme cum nu se putea mai buna.

Ce sa mai, muntii nostri sunt superbi (stiu ca suna literar, dar e adevarul gol golut, cel putin asa cum il vad eu)!

Am trecut si prin diverse peripetii, normal, printre care se numara si mersul pe drumuri forestiere pe timp de noapte...Contrar asteptarilor, n-am dat nas in nas cu niciun Martinica, in schimb, am cam trezit pietrele de pe drum :)) Am mancat mure. N-am gasit zmeura si afine...asa ca am mancat si mai multe mure. Si hainele au mancat mure...si inca din belsug, chiar prea multe,as spune eu :))

Si, ca sa nu uitam totusi ca traim in Romania, am dat peste o chestie misto, pe care v-o las si voua sa va clatiti ochii.

In concluzie, nicaieri nu-i ca acasa. Eu de-abia am ajuns, si deja ma simt in plus. Imi lipsesc marea si muntele, plaja si cararile prin padure, inghetata si murele...inca doua zile si am sa revin la realitate, pana atunci, please have patience :D

Eu, la munte si la mare

Buuuuuuuuun...imediat ce m-am trezit de dimineata( nu , pe bune, chiar era inca diminieata, adica 10:30), am aflat un lucru esential, si anume ca azi e miercuri. Surprinzator, daca te gandesti ca eu aveam impresia ca-i marti.

Trece ceva vreme, eu fac cateva razii pe la frigider (micul dejun), dau sa ma asez confortabil in fata TV-ului, cand, suna telefonul. N-aveam nicio tragere de inima sa ma ridic din pat (era telefonul fix), dar in cele din urma, ma hotarasc sa ma mobilizez, si raspund. Deloc surprinzator, era mama, care tot timpul ma suna cand mi-e lumea mai draga...asta e calitatea ei numarul unu.

Ca sa scurtez povestea, imi spune ca joi, deci JOI, plec la munte...Eu ii raspund plina de entuziasm: A, nicio problema, mai e pana joi... Bineinteles ca mi-a pierit cheful cand mi-a spus : Madalina, azi e MIERCURI...WTF??? Cum adica? Nu e luni, sau marti? (cea mai mare problema a mea cand incepe vacanta, e ca nu mai tin evidenta zilelor, deoarece, atata timp cat nu ma trezesc de dimineata, pentru mine toate zilele sunt duminici).

Chiar daca e o plecare oarecum intempestiva, presimt ca vor fi niste zile memorabile :) Vorba aceea, vacantele neplanificate ies cel mai bine, cel putin in cazul meu :))

Cu toate astea, am un singur regret: o sa ratez gratarelul de sambata...Pacat, chiar as fi baut niste visinata :))

In incheiere, baieti si fete (adica, baieti si Denisa), va urez distractie placuta, fara mine, si poate se mai repeta faza si cand vin eu de la munte :D

P.S. Poza inserata e facuta de Duda, in prima si singura nostra excursie la munte cu...exact, diriga. Nu e cine stie ce (ma refer la peisaj, Duda, nu la modul in care ai facut tu poza), dar mie imi place ideea de "peisaj pe diagonala" :)

Teoria batului de chibrit

-(..)Femeile spaniole nu se ocupa decat de bani, de cochetarie si de amanti, pe cand frantuzoaicele nu-si mai iau acum un amant pana nu l-au pus la incercare in probleme politice, incat s-a ajuns pana acolo incat intalnirile de dragoste se trec acum discutand serioase probleme de guvernamant. ( Alexandre Dumas, Razboiul femeilor)

Mda, asa se explica faptul ca tot mai multe dudui sunt implicate in scandaluri cu politicieni. Numai ca la noi e un pic cam...invers, logic. La noi intalnirile politice se irosesc discutand probleme de dragoste, altfel care e explicatia pentru faptul ca Romanica noastra e guvernata asa cum e?
In fine, daca as fi avut ceva cunostinte mai elaborate in domeniul politicii, mi-as infiinta propria mea publicatie de profil, intitulata, evident, Vocea patriotului nationale, in care mi-as exprima ideile in maniera argumentata, bineinteles :))

Evaluare de cuvinte

Uneori spunem lucruri pe care nu le simtim cu adevarat, dar partea cea mai proasta e ca de cele mai multe ori simtim lucruri pe care nu le spunem...E exact ca-n reclama aceea de la Vodafone: Cuvintele care nu se spun, se pierd, sau cam asa ceva. Voi cate cuvinte ati pierdut pana acum?

O lume fara...

Astazi, tot stand degeaba, pentru ca nu prea-mi venea sa ma duc nicaieri pe caldura care deja se anunta insuportabila inca de pe la orele 10:00, incep eu si ma gandesc (uneori e de rau cand se intampla asta) cu ar fi o lume fara...fara o groaza de chestii care au devenit actualmente aproape omniprezente.
Spre exemplu, cum ar fi o lume fara manele, o lume fara McDonald's, o lume fara cluburi, o lume fara bere, o lume fara...sarmale, in fine o lume fara chestii de-astea cu care suntem noi obisnuiti?
Raspuns: fara haz, as zice eu.
Va las si pe voi sa-mi spuneti care sunt lucrurile fara de care nu ati putea trai, cu nadejdea ca dupa ce-mi spuneti n-am sa ajung la concluzia ca si pe voi v-a batut prea mult soarele-n cap :))

Ganduri...

If you enter this world knowing that you are loved, and you leave this world knowing the same, then everything that happens in between can be dealt with.

P.S. Cautam niste informatii pe net si am dat din intamplare peste o poza cu MJ, pe care erau scrise cuvintele de mai sus. Mi s-a parut o coincidenta ciudata, avand in vedere faptul ca azi m-am gandit foarte mult la persoanele care au plecat din viata mea mult prea devreme...probabil de aceea am simtit nevoia sa postez fraza.
Concluzia, bucurati-va fratilor de toti cei care va inconjoara si cautati sa-i apreciati tot timpul la adevarata lor valoare, inainte sa fie prea tarziu => e foarte important ca cei pe care-i iubim sa stie cat de mult ii apreciem.

Cornulet cu lapte

Am uitat sa va spun cea mai tare faza. Ne ducem noi in club The One, in Eforie Sud, care e de altfel un local foarte tare.
Va puteti imagina ca dupa ce-am dansat pe cub o nopate intreaga ne-am imprietenit cu mai toata lumea de pe-acolo, incepand de la barman pana la Dj. Si uite-asa, ca o rugaminte de la prieten la prieten, ii spun intr-o seara Dj-ului daca nu are cumva melodia Meneaito...raspuns negativ. Il intrebam si de dansul pinguinului...acelasi raspuns dezolant. Dar, surpriza, ne spune ca are melodia Cornulet cu lapte...Nu o ascultasem pana atunci in viata mea, dar i-am spus ca-i buna si-aia, daca altceva nu are.
Acum, va las pe voi sa va imginati cum s-a auzit melodia asta intr-un club, pe litoral, la ora 4:30 dimineata, cu dedicatie pentru mine si Denisa, bebelusele din Targoviste!
Enjoy!
P.S. Stiu ca ati fi vrut sa fiti si voi acolo in momentul acela :))

I will be back...I'm back

Ei, uite ca am ajuns din nou de unde am plecat. Au fost 6 zile super tari, destul de pline( =>de somn, plaja si nu in ultimul rand, nopti pierdute prin cluburi), in care am simtit cu adevarat ca traiesc.

Totusi, in ultima seara pe litoral, aveam un singur regret. M-am simtit cam rau (si nu, nu era de la bautura, cum insinueaza frati'miu, pe care chiar nu-l pot convinge ca nu am exagerat cu berea), si nu am putut merge la Liberty Parade, adevaratul motiv pentru care am decis sa ramanem o zi in plus. Am aflat insa cu stupoare ca tot evenimentul a fost o facatura, dupa cum mi-au spus prietenii care au putut merge. Nici macar nu au stat pana la sfarsit, si am inteles ca toti se uitau la Denisa cu niste ochi mari in care se citea speranta intr-o seara mai reusita, departe de tot vacarmul de acolo, raspunzand cu un DA hotarat, in momentul in care le-a pus intrebarea Mergem?.

Multumesc celor care mi-au tinut pumnii sa am parte de vreme buna. A fost foarte cald, desi in primele doua zile a batut un vant ingrozitor pe plaja, de am crezut ca am nisip si pe creier...

Sper ca la anu' experienta sa se repete, si sa fim cat mai multi, ca asa-i frumos :)) Deocamdata, inca traiesc cu speranta ca voi mai ajunge si vara asta inca o data pe litoral (fratello planuieste sa plece in curand la mare, si mi-a dat un raspuns incurajator in momentul in care l-am intrebat daca nu cumva ar vrea sa ma mai ia si pe mine...Vedem... :)) )

In concluzie, se stie, am fost cea mai tare gasca de pe litoral. Targoviste rules!

Imi iau talpasita

Maine, hotarat, plec la mare! Mi-am facut bagajul, relativ in graba, am inghesuit in el haine pana la refuz (mentionez ca frati'miu a plecat la munte si a luat geamantanul cel mare...) si acum, scriind acest post, stau si ma gandesc, cine oare o sa-l care? Adica...troller, troller, dar parca vad ca o sa trebuiasca sa urc cu el cateva etaje bune la hotel. Asta e, riscul meseriei.
Ploua. Nu stiu de ce fel de vreme voi avea parte, dar nu-mi pasa. Discutam mai devreme pe mess cu Duda, si cand a venit vorba de ipoteza unei vremi de cacao, i-am spus celebra fraza a lu' Fratica din postul anterior : Ma doare la stoaca. Eu sunt Madalina, si pot sa beau bere la mare, indiferent de conditiile meteorologice. Astfel, adaptez putin celebra reclama de la fixativ, si cuvantez urmatoarele: Pe ploaie, pe vant, EU beau bere la mare . :))
Poate o sa puneti o vorba buna la Cel de Sus, si totusi nu va ploua. V-as fi recunoscatoare :)
Concluzia, stiu ca suna egocentrist, puteti sa-mi duceti dorul linistiti :))

P.S. : Daca persoana nascuta pe 18, luna asta, citeste postul aici de fata, ii urez un sincer LA MULTI ANI, multa sanatate, sa ia permisul cu brio, si sa nu faca abuz de cei 18 ani pe care-i va implini. Nu de alta, dar asteptati si voi toti sa intru si eu in randul lumii, ca s-o facem lata mai cu spor :)) Si imi pare rau ca nu's acasa cu ocazia asta :(

Convorbiri transparente

Zilele trecute am citit pe blogul lui JustCr4zy un banc in legatura cu monitorizarea convorbirilor telefonice, si mi-am amintit de un dialog pe care l-am primit si eu la randul meu de la Duda (bineinteles, ea nu-l ascultase pana la capat...mi l-a trimis mie sa-i spun daca merita timpul pierdut, sau nu).
Anyway, e destul de funny si reflecta orecum felul in care reactioneaza tot romanul la toata tarasenia asta...:)). Enjoy!

24 de ore, ajung?

Dupa un week-end zbuciumat, ca sa zic asa, s-a gasit putin timp si am mai avut si eu o conversatie cu Duda ( Cristina), mai mult sau mai putin serioasa. Uite asa, am ajuns noi la o alta concluzie estivala.

Bun...suntem in vacanta, scoala de vara s-a terminat, ne trezim pe la orele pranzului, o buna bucata de vreme...vegetam, iar apoi cand ne amintim ca mai avem una, alta de facut, exact, constatam ca nu avem timp...

Ciudat rau timpul asta, dupa ce ca poate fi masurat, se mai si imparte in timp real, si timp subiectiv...poate ca daca n-ar exista cel din urma, nu ne-am mai vaita ca nu ne ajung cele 24 de ore ale zilei pentru tot ceea ce vrem sa facem.

Si uite asa, tot aberand, imi vine in minte afirmatia aceea, cum ca banii nu pot cumpara sanatatea si fericirea. Mda, cine a spus vorba asta a uitat sa adauge in lista si...timpul. Eu una, daca as putea, mi-as mai cumpara o ora de examen la bac, sau macar 30 de minute, asa pot fi sigura, mai ales la romana ca am scris tot :))

Voi ce-ati face daca ati putea cumpara timpul?

Ploaie de vara

Pentru toti cei care va ofticati ca pe mine nu m-a prins niciodata o ploaie de-aia zdravana in oras, azi puteti sa rasuflati linistiti, ca mi s-a intamplat si mie.

Desi nu m-a udat pana la chiloti, cum probabil v-ati fi dorit, (totusi am avut umbrela...stiu...mereu am fost precauta => si marmota...), am intrat putin la apa.

Privind partea plina a paharului, toata intamplarea m-a facut sa ma intorc in timp, pe vremea cand aveam 6-7 ani, si dupa fiecare ploaie de vara, ieseam in strada si-mi balaceam picioarele prin toate lacurile :)) Bineinteles ca nici azi nu le-am ocolit, sub pretextul ca trebuia sa-mi curat incaltarile cat de cat de stropii de noroi ( la noi strazile sunt inca in lucru...).

Mentionez ca mai toata lumea de pe strada se uita la mine ca la ultimul copil retardat de pe planeta. Imi pare rau pentru cei care nu se mai pot bucura de lucrurile simple din viata de zi cu zi, eu spun ca-i bine din cand in cand sa mai dam si-n mintea copiilor. :)

Trafic, trafic, si iar trafic...

Ieri am fost cu fratello la cumparaturi, by car. Stiind ca e ora de varf in trafic, deoarece toata lumea se intorcea de la serviciu, ne inarmam cu multa rabdare, si nu in ultimul rand, cu lista de cumparaturi.

Bun, lucrurile au mers perfect, pana ajungem pe Calea Domneasca, unde stam la semafor si asteptam...asteptam...si iar asteptam sa se faca verde.

In tot timpul asta, ma uitam la frati'miu, care fuma tacticos si batea darabana pe volanul masinii. Intrebare stupida din partea mea: Esti nervos? Raspuns stupefiant: Nu, nervos as fi fost daca mi-as fi uitat tigarile acasa...

Acum, lasand de-o parte toata faza cu semaforul si vorbind la general, eu nu inteleg ceva...De ce tipii astia cu basca vin si dirijeaza traficul numai in toiul week-end-ului, cand nu e nici naiba prin oras fiindca mai toata lumea e plecata, iar in cursul saptamanii nu vezi nici macar unul si esti nevoit sa stai ca bovina in trafic???

In concluzie, citez pe cineva: Bucurestiul e un oras mare si e aglomerat, Targoviste e un oras mic, si e la fel de aglomerat :))

Trei ceasuri rele...luni?

Se spune ca martea sunt 3 ceasuri rele...ei uite ca eu am patit-o si lunea.
Ziua de azi se anunta destul de anosta: cursuri, acasa, oras, acasa, stare de vegetare pana pe la 2:00, somn.
Toate bune si frumoase. Am plecat de acasa destul de devreme, mergand pe strada cu un zambet de satisfactie pe fata la gandul ca in sfarsit nu voi mai intarzia. La un moment dat, surpriza: ma opreste o mamaie sa ma intrebe unde se copiaza acte...Pana ii explic eu duduii care e cel mai apropiat xerox si pe unde s-o ia, trec lejer vreo 3 minute. M-am resemnat si m-am gandit ca poate asa mi-e mie dat sa nu ajung la timp niciodata. Asadar, imi continui drumul, de data asta putin dezamagita, iar cand ajung la locul de intalnire, stupoare: ajunsesem totusi prima si m-am gandit ca poate ziua nu avea sa fie chiar atat de nasoala. Ceea ce nu stiam era ca ma inselam amarnic...
Ajung acasa si vad un mail de la Nathalie (stagier din Franta care a venit sa predea cateva saptamani la noi in liceu), prin care ne anunta ca in doua zile pleaca din tara, si ca se organizeaza o petrecere de ramas bun la Casa Francofona din oras. Vorbesc cu alte doua colege si ne hotaram sa mergem. Mare ne-a fost uimirea cand am ajuns la locul cu pricina, unde erau numai profi...+ diriga...Ok, ne dam seama pe data ca nu e de stat, asa ca in circa 20 de minute ne luam talpasita:))
Asadar, m-am reintors de unde am plecat. Sun la usa, nu-mi raspunde nimeni. Scot cheile din geanta, deschid...pustiu( pe semne ca ai mei au plecat la tara iar pe mine m-am lasat acasa ca doar, de, am cursuri....). Si, ca sa vedeti si voi ce face singuratatea din om, imi vine geaniala idee de a spala gresia de pe hol. Bun, iau mopul, galeata cu detergent, si ma apuc de traba. Dupa ce termin, din spirit perfectionist, probabil, dau sa sar de pe un covor pe altul, ca sa nu las urme pe jos, fiindca inca nu se uscase bine. Normal, am alunecat si in secunda urmatoare eram pe jos. Ma ridic si ,deloc surprinzator, ma ia cu o duere cumplita la glezna stanga. Caut prin cutia cu medicamente niste fasa elastica, dar, ghinionul meu, nu mai era. Cobor 3 etaje, schiopatand pana la farmacie, ii spun tipei de serviciu ce-am patit, imi examineaza foarte constiincios glezna, si-mi spune ca nu e nimic grav, decat o intindere de ligamente. Intr-un final, imi iau fasa si un tub de Voltaren, si urc cele 3 etaje, tot schiopatand...
Pentru cunoscatori, nu uitati faza de 1 mai, cand am cazut cu scaun cu tot incercand sa iau mingea de volei din debara...si atunci m-am lovit la acelasi picior. In concluzie, stiti cum se spune, a treia oara e cu noroc si poate veti avea sansa sa va semnati pe ghips...:))

Cu cat intelegi mai bine ce e libertatea, cu atat o pierzi mai mult. (John Fowles, Magicianul)

Nu-s eu mare filosof, dar...c'est vrai. Mai devreme sau mai tarziu,toti ne dam seama de asta; azi a fost si randul meu...(nu va plictisesc cu toata povestea, n-are rost, concluzia e cea mai importanta).

Va fi in continuare Regele Muzicii Pop...

Inca o mare pierdere...Putin conteza faptul ca a fost criticat si judecat atat de mult de unii,muzica lui a devenit legenda! Alte afirmatii ar fi de prisos...

Smart music

Din categoria melodii reusite: Milow-Ayo technology...Putine cover-uri au norocul sa fie mai bune decat originalul. In fine parerile sunt impartite, mie una, mi se pare foarte tare.
Enjoy!

Stiati ca...azi:

-am primit o floare pe strada de la un necunoscut;

-am relizat ca ura n-are niciun rost si ca a fost doar o reactie tipica pentru o persoana cu orgoliul ranit... de altfel,destul de stupida, + o pierdere de timp si de energie;

-am participat la actiunea de voluntariat Recycle,Raft&Race de Targoviste, poate asa-i invatam si pe cei care nu stiu unde sa-si arunce gunoaiele ce inseamna respectul pentru natura (cu ocazia asta nu ma mai simt si eu ca un parazit al societatii);

-mi-am facut un nou prieten (sau accesoriu ecologic), care a stat mai toata ziua pe adidasul meu:)

-si nu in ultimul rand, mi-am luat bilet la mare :))

Umor 100% RO

Am observat o chestie curioasa in ultimul timp in ceea ce priveste posturile de televiziune autohtone, si anume faptul ca au inceput sa difuzeze tot mai frecvent majoritatea comediilor romanesti. Recent am revazut,pentru a sasea sau a cincea oara, filmele din seria B.D., foarte reusite dupa parerea mea pentru perioada respectiva, si cu o distributie de exceptie.

Ca sa fiu sincera, si fara falsa modestie, nimic nu se compara cu umorul romanesc! Desi am vazut de atatea ori aceleasi secvente memorabile, nu pot sa-mi stapanesc rasul atunci cand le revad.

Voi vi le mai amintiti?

-Ia si mananca, face bine la ulcer, iti mai aduc si niste vreascuri!

sau

-Nici nu va salut....Buna ziua!

si nu in ultimul rand

-Ce avem noi aici?

Prima zi de cursuri, sau scoala de vara...

Initial, m-am inscris la cursul asta de engleza in gluma, avand tot timpul impresia ca n-o sa inceapa niciodata. In fine, uite ca a venit si ziua cu pricina. M-am trezit cu greu de dimineata, am dat drumul la TV si pe VH1 era melodia lui Bon Jovi, It's my life. Mda, intr-un fel sau altul, asta m-a facut sa ma dezmeticesc si sa realizez ca eu mi-am facut-o cu mana mea, si deci, trebuia sa-mi iau inima-n dinti si sa plec.
In timp ce-mi aruncam la intamplare niste coli si-un pix intr-o mapa, primesc tot soiul de sms-uri de la colegii de suferinta: Sper ca te-ai trezit, Vezi sa nu intarzii din nou, etc.
Intr-un final, dupa multe alte mici peripetii, am ajuns si la liceul cu pricina, unde se desfasura toata activitatea. Americanii au fost destul de punctuali si pe la 9:05 au inceput cursurile. Au urmat 3 ore de plictiseala totala, in care am facut conversatii de genul: Daca ai fi un animal, care ar fi acela? Care e adjectivul care te descrie cel mai bine? sau Ce crezi ca ai face peste 10 ani?
Mi s-a parut banal, in ideea in care asa ceva faceam prin generala. Dar, faza cea mai tare a fost la sfarsit, cand persoanele care tineau cursul s-au aratat foarte surprinse, marturisindu-ne ca nu se asteptau sa fim la un nivel atat de avansat.
Acum, in legatura cu toata situatia asta, nu pot sa ma stapanesc si sa nu intreb de ce toti studentii din afara, fie ei francezi sau americani, care vin sa organizeze cursuri sau seminarii in Romania, se asteapta intotdeauna la mai putin din partea noastra??? Oricum ar fi, sunt curioasa sa vad cu ce ma aleg dupa astea doua saptamani de penitenta :))

Un alt fel de leapsa

1) Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagină 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând.
"-Domnule capitan general, daca trebuie sa dispara si..." (inca mai citesc Shogun)

2) Fără să verificaţi, cât e ora?
19:30

3) Verificaţi
19:50...Nu e de mirare, mereu intarzii.

4) Cum sunteţi îmbrăcat?
Pantaloni scurti si top.

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Pe dob.ro.

6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Tipetele copiilor de pe terenul de sport din fata blocului si radioul din bucatarie.

7) Când aţi ieşit ultima data şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Pe la 15:00 am fost pe la vara'mea, fara un motiv anume...lipsa de ocupatie.

8 ) Ce-ai visat ieri noapte?
Am visat ca mi-am luat permisul si ca am lovit masina in parcare.

9) Când aţi râs ultima dată?
Pe la 12:00.

10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
O icoana si un tablou facut din petale de flori naturale.

11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Pai...si peste noapte tot canicula ar fi, asa ca mi-as cumpara un bilet de avion pentru Canada si m-as duce la Parcul Banf.

12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Sidney White si cei 7 tocilari.

13) Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Da, pe vecina de la 4 care scria intr-un caiet toate pisicile care-si fac veacul pe langa bloc...bineinteles, le dadea si-un nume.

14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Destul de imprevizibil.

15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Tot mai multe persoane imi spun ca am talent la actorie, dar nu cred ca am sa ma dedic vreodata acestui lucru.

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Eliana...nu mai stiu exact in ce limba (cred ca ebraica) inseamna Dumnezeu.

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?
Cel mai probabil, Andrei.

18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Da, dar mai e o groaza de timp pana cand am sa-mi pot permite asta.

19) Ce aţi dori că Dumnezeu să va spună când intraţi pe Porţile Raiului?
M-as fi gandit mai de graba ce i-as spune eu lui Sf. Petru, dar totusi, iata ce as vrea sa aud: "Paseste inainte fara teama, in dreptul numelui tau nu mai scrie ?"

20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afara de politică, ce aţi schimba ?
Procesul de incalzire globala, e ceva ce ne afecteaza pe toti.

21) Va place să dansaţi?
Categoric, da! Am descoperit recent dansul pinguinului, e foarte funny:))

22) George Bush?
Nu sunt rasista, dar nu cred ca se astepta ca intr-o buna zi sa fie inlocuit de cineva ca Obama.

23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
Date my mom, pe Mtv.

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Cristina
Denisa
Alex
Andreea.

''Gâlceava înţeleptului cu lumea''...

Mare dreptate a avut cel care a spus ca un snob este o persoana care a fost educata mai mult decat îi permitea inteligenta! Ne lovim in fiecare zi de astfel de oameni, iar eu personal ma intreb: cum se face ca sunt atat de multi? Totusi, din moment ce exista, poate ca au si ei un rol (pe care momentan il ignor cu desavarsire) in ecosistemul societatii...

Bubico!

N-am inteles niciodata de ce toti vecinii mei de pe scara isi boteaza animalele de companie cu nume din telenovele,cum ar fi: Pablo, Pedro, Hector etc. Va dati seama ca niciun animal nu raspunde la astfel de apelative, dar ceea ce e cel mai enervant, e faptul ca persoanele in cauza, in loc sa se resemneze si sa recurga la clasicul cutu,cutu, nu renunta la numele respective si iau de la capat, in fiecare zi, aceeasi munca de sisif.
Faza ciudata de-abia acum urmeaza. Pe langa scara blocului pe la noi, isi face veacul un caine comunitar. Nu stiu daca cineva pana acum s-a gandit sa-i puna vreun nume, sau nu, dar eu il strig pur si simplu Catel (prima oara am facut faza la panarama), si chiar functioneaza, fiindca de fiecare data vine spre mine.

Morala: nu strigati englezul in japoneza, ca s-ar putea sa nu va raspunda.

SAU

-I love you!, striga englezul.

- I love you!, raspunde ecoul.

- Je t'aime!, zice francezul.

- Je t'aime!, raspunde ecoul.

- Te iubeeesc! striga românul.

- Te iubeeesc! raspunde ecoul.

În fine, striga si chinezul:

- Ciang xiong to hoan hui!

Ecoul: - N-am inteles...mai spune o data!!

Literatura...

Rabdare inseamna sa te stapanesti in fata celor sapte emotii: ura, adoratie, bucurie, neliniste, manie, mahnire si teama. Daca le stapanesti pe acestea sapte inseamna ca ai rabdare si atunci o sa pricepi sensul tuturor lucrurilor si vei fi in armonie cu vesnicia. (James Clavell, Shogun)

Amalgam de...idei

Sunt zile in care pur si simplu stai si te gandesti la o gramada de lucruri care inainte nici macar nu iti trecusera prin minte...Se intampla sa ai nopti fara somn in care stai cu ochii tinta in tavan si incepi sa-ti analizezi existenta din toate punctele de vedere. Exact asta mi s-a intampla si mie aseara; nu stiu de ce, dar pur si simplu nu puteam dormi.
Mii de idei au inceput sa prinda contur, si astfel am ajuns la urmatorele concluzii:
1. e vara...probabil de-aia nu pot dormi (ma trezesc dimineata la 11, posibil sa fie si din cauza caldurii)
2. e vacanta, si simt asta din plin...am uitat si in ce zi a saptamanii suntem...
3. chiar daca e vacanta,trebuia sa te faci util...drept care m-am inscris la un curs de limba engleza(desi nu stiu cat de folositor va fi sau ce se face mai exact acolo)
4. in ciuda faptului ca azi am o groaza de timp liber, n-avem ce-i face dar trebuie sa gandim in perspectiva...si asa mi-am promis inca o data ca-i voi cere profei de romana bibliografia pentru clasa a XII-a (nu stiu inca daca aceasta idee va avea vreo finalitate)
5. nu in ultimul rand...m-am gandit la planurile de vacanta (partea mea preferata) si, normal, mersul la mare e obligatoriu

Bun, sa ne axam pe cel mai important punct din lista...si anume ultimul. Asa ca, fratilor, veniti cu idei pt planurile de vacanta, restul...se rezolva de la sine, iar daca nu, ghinion:))

Cat e ceasu'?

Am auzit si eu ca sunt unii care au nervii de otel,dar azi am avut ocazia sa si verific! Si, ghiciti ce? Chiar exista astfel de persoane,dupa cum puteti vedea si singuri:

Madalina Ioana: ce faci?
Madalina Ioana: cat e ceasu'?
Mihaela Andreea: unu fara 10 dc ?
Madalina Ioana: exact,sau cu aproximatie?
Mihaela Andreea: exact
Madalina Ioana: aham
Madalina Ioana: si acum?
Mihaela Andreea: e 00:49
Madalina Ioana: nu cred ca e setat bine ceasul tau
Madalina Ioana: la mine e 00:50
Madalina Ioana: acum cat e?
Mihaela Andreea: 51
Madalina Ioana: dar acum?
Mihaela Andreea: 52
Madalina Ioana: n-are cum...si acum tot si 52 e?
Mihaela Andreea: da
Mihaela Andreea: am iesit fai fato
Madalina Ioana: stai
Mihaela Andreea: ca mie somn rau de tot
Madalina Ioana: acum cat e ceasu'?
Mihaela Andreea: si 53
Madalina Ioana: bine
Madalina Ioana: nb
Mihaela Andreea: nb
Madalina Ioana: totusi
Madalina Ioana: mai zi-mi o data cat e ceasu'
Mihaela Andreea: si 53
Madalina Ioana: bine
Mihaela Andreea: dC?
Madalina Ioana: asa...
Mihaela Andreea: ok

Ce facem cu trei luni de vacanta?

Zilele toride de vara...cat de mult le-am asteptat tot restul anului,iar acum ca au venit, parca nu ne vine a crede. Fiecare zi,inca de dimineata (adica...cam pe la 11:00, nu cunosc pe nimeni din anturajul meu care sa se trezeasca mai devreme in vacanta) genereaza acelasi sir de intrebari: sa invat (mai de graba citesc) ceva pentru legislatie?, sa incep sa-mi fac macar un plan pentru lucrarea de atestat? poate cateva subiecte de anul asta de la bac?...si asa mai departe.
Ca de obicei,atunci cand un sir de intrebari se repeta, urmeaza acelasi sir de raspunsuri: am sa le fac eu mai tarziu, mai e un car de vreme pana atunci...mai bine sunam gasca sa vedem pe unde mai ardem gazul de pomana si azi. Raspuns afirmativ: mergem la terasa, la piscina, prin parc.
Ma trezesc mai bine, ma spal pe fata, ma imbrac in graba cu ceva si plec,lasandu-le alor mei acelasi bilet sec din totdeauna: Am plecat in oras, ma intorc pe seara. Ciudat e insa faptul ca doar fratello imi critica programul:Nu mai stai si tu pe-acasa,sau iti cere cineva chirie? (asta probabil pentru ca e in sesiune si nu prea-si permite sa faca acelasi lucru).
Cu alte cuvinte, bucurati-va de vacanta si lasati prostiile, veti avea tot timpul din lume la anul pentru ele. Ati putea totusi sa invatati pentru scoala de soferi, pe mine una nu prea ma incanta ideea fiindca va trebui sa impart masina cu fratello,care deja si-a pronuntat punctul de vedere in legatura cu acest aspect: Mda...tu ai sa-ti iei permisul si-o sa-ti cumperi bicicleta! Ce pot sa mai spun...viitorul suna bine:))

Intrebare de baraj

Mda...se spune ca atunci cand vrei sa faci ceva asa cum trebuie,e nevoie de multa rabdare. Chiar daca lucrurile nu ies intotdeauna asa cum ne dorim,trebuie sa mergem inainte si sa nu ne pierdem niciodata speranta. Si totusi, daca speranta moare ultima, pe ea cine o ingroapa???

No comment

Zilele trecute, var'miu Sebi (un copil de numai 4 ani), imi spune cu multa convingere: Tati s-a insurat cu mami fiindca avea nevoie de o sefa!

Concluzii

Putini sunt oamenii care spun cu adevarat ceea ce gandesc. Personal, nu am ezitat niciodata sa-mi exprim parerile, indiferent cat de dure si realiste au fost, sau cat de mult au putut sa-i afecteze pe cei din jurul meu. Ii apreciez pe toti cei care ma accepta asa cum sunt, care apreciaza siceritatea si care au ramas alaturi de mine desi au ascultat intotdeauna ceea ce am avut de spus. Asta inseamna prietenie adevarata, si imi pare rau pentru cei care nu au partea de ea. Speak up your mind, it's worthed!

Omoara-ti timpul...cum poti

Ce fac tinerii din ziua de azi( intrebare frecventa pt generatia 60')? Nimic mai simplu: merg la terase si beau bere cu paiul! Exact asta am facut si eu, chit ca toata lumea se uita la mine ca la un Rolls Royce pe un drum de tara din Romania:))

Trece vremea

Timpul trece pe langa noi precum trece gasca prin apa. Zilele trecute, intorcandu-ma acasa din oras, am nimerit in spatele a doi elevi din clasele primare. Pentru o clipa, mi-am adus aminte de vremea cand aveam si eu 8 ani, cand mancam pufarine, eugenii, bomboane boni-bon si mestecam guma turbo in ore ( desi dupa primele 5 minute ne vedea dl invatator si ne scotea la tabla drept pedeapsa). Am avut parte insa de o mare surpriza cand am auzit o frantura din dialogul pustilor: Si de Amfetamina mai stii ceva? Va veni de saptamana viitoare la scoala? Mda...si noi ne consideram o generatie fenomen de la vremea lui nea' Nicu' incoace. Se pare insa ca putem fi depasiti cu mare usurinta. Cel mai probabil, niciunul dintre ei nu stia ce inseamna cuvantul amfetamina, insa atunci cand aveam varsta lor, nici macar nu auziseram de asa ceva. Se pare ca poreclele precum Pistruiatul sau Piticot nu prea se mai poarta...in scurt timp vor fi considerate arhaisme.