joi, 5 noiembrie 2009

Fericire cu orele

E incredibil cat de schimbatoare pot fi starile mele de spirit. Probabil ca nu sunt singura care pateste asa, dar in cazul meu deja totul a devenit oarecum previzibil. Treaba sta in felul urmator: in afara de zilele obisnuite, in care totul e okay si toate imi sunt indiferente, am parte de unele zile in care ma trezesc in mod inexplicabil cu zambetul pe fata si cu un chef nebun de a rade din orice, cu alte cuvinte, de a fi fericita fara prea multe motive. Partea proasta e ca, in cazul meu, dupa aceste 24 de oare fara cusur urmeaza o zi de cacao, in care sigur mi se intampla ceva rau, lucrurile merg prost, sau am parte de tot felul de cosmaruri...
Exact asta s-a petrecut si azi. M-am trezit mai mult obosita decat odihnita, fiindca noaptea trecuta un vis destul de urat a tinut neaparat sa-mi bantuie somnul, asta dupa ce ieri, Banell (coleg cu grad destul de ridicat de zapaceala), m-a facut sa am febra musculara de la ras, dupa ce mi-a oferit o reprezentatie a tuturor tipurilor de catastrofe naturale, inclusiv cutremurul din '77.
In cocluzie, eu imi traiesc zilele de fericire ca si cum as manca o placinta cu varza crezand ca e de fapt cu mere. Totul e bine pana la prima inghititura, cand sper in zadar ca gustul oribil se datoreaza papilelor mele gustative defecte, insa de la a doua inghititura realizez ca pana la urma placinta e cea defecta.

4 comentarii:

  1. ai uitat sa precizezi ca pe mana dreapta aveai "blana roz, pufoasa"=))) tot ideea lui Placinta, normal:))
    PS priveste partea buna a lucrruilor! palcinta cu varza poate are mai putine calorii:)) sper:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Eeee, lasa Mada, ca prea mult ras strica, faci fera la burta, te inveti cu binele... daca viata nu ar avea si lucruri rele, nu ar avea deloc acelasi farmec, ar fi chiar anosta ;))

    RăspundețiȘtergere

Adevarul e mult mai folositor pentru cei care il aud, decat pentru cei care il spun!