Orfelia şi Gigel (ep. 21)

Zilele trecute, monsieur Ciupanezu' mi-a dat sarcina de a onora încă o leapşa. Profit de ocazie ca să-i mulţumesc, şi sper să vă placă, deşi e ceva un pic diferit şi va trebui să vă chinuiţi un pic ca să descifraţi engleza lui Gigel.

Gigel se avântă cu stoicism către latina din fundul grădinii, la 100 de metri duhoarea începu să se simtă, era aproape amorţit, înainta cu greu, amarnic, pământul din jurul latrinei era uscat, nici ţipenie de plantă sau vietate, câinele familiei Cristal era ascuns în ultima camera din casă, Gigel înainta şi ajunse. Porni gândurile către aeroportul în care se afla înainte de întâmplarea care îi va schimba viaţa şi se teleportase în...

...culisele concertului Metallica, fapt pe care l-a conştientizat încă din primele secunde de după teleportare, din cauza strigătelor mulţimii nerăbdătoare să-şi vadă idolii pe scena. Însă Gigel nu apucă să digere informaţia aşa cum trebuie, că în uşa WC-ului se auziră bătăi insistente, şi o voce impunătoare i se adresă:
- What the fuck man? I told you not to eat the pie that you're grandma has sent you before the concert...
Gigel, total stupefiat şi fiind luat prin surprindere de situaţia în care se afla, a ezitat o clipă înainte să dea vreun răspuns. Astfel, după ce a cumpănit bine lucrurile, a ajuns la următoarea concluzie: trebuia să se despartă de Orfelia, dar nu oricum, ci ca un bărbat adevărat, ce puii lui. A călătorit în viitor, şi a văzut cu ochii lui cum Orfelia se transformase în cheia nefericirii lui, nu putea permite ca lucrurile să evolueze până în acel punct. Se hotărăşte dar să fie sincer cu membrul celebrei trupe, care îl confundase cu unul din colegii săi de breaslă. Era sigur că putea să ţină totul sub control, doar studiase engleza trei ani de zile...Trase aer în piept şi, deschizând uşa latrinei, răspunse cu o notă de uşoară ezitare în glas:
- Ai em Gigel...
-Gigel?...who the fuck is Gigel?
-Gigel iz mi. Nais tu mit iu!
-Dude...you're crazy! How did you get here?
- Ai teleported maiself. Ză toilet iz a taim portal.
- Man, you stink!!! But, what you've done is pretty cool.
Deşi se simţea măgulit de afirmaţia noii sale cunoştinţe, Gigel nu putea să uite viitorul ce îl aştepta alături de Orfelia, şi îşi dorea din răsputeri să se întoarcă şi să găsească un mod în care să-i dea papucii. În acele clipe grele, în care disperarea putea fi citită în ochii lui spălăciţi de suferinţa sufletului, Gigel se uită la rockerul postat în faţa lui, ca un monument închinat mârlanilor de Dorobanţi, din grupul cărora spera să faca şi el parte într-o bună zi. O fracţiune de secundă mai târziu totul părea să capete sens. De data aceasta, ochii lui Gigel scăpărau de infatuare. Tipul din faţa lui putea să-l înveţe să fie dur, să-i arate Orfeliei cine-i şeful!
-Iu end mi frends nau. Iu mast şou mi hau tu bi a rial men.
- There's nothing more simple! Come to our concert, I'll give you some new clothes and you'll be more than a man!
-OK! Gad bles iu!
Astfel, cu o nouă ţinută vestimentară, Gigel purcese spre mulţime, ca să asiste la concert. Totul părea să fie perfect, simţea deja cum începe să se schimbe, cum corpul său era invadat de o altă atitudine pe care rugăminţile diperate si exasperante ale Orfeliei nu o puteau altera. Din păcate însă, Gigel s-a lăsat dus de val un pic prea mult şi, în timp ce dădea din cap pe ritmul muzicii, s-a lovit de marginea scenei.
Când şi-a venit în fire, toţi oamenii din jurul lui dispăruseră. Nu-şi putea aminti exact cine era, sau ce căuta acolo,numai chipul Orfeliei îi apărea dinaintea ochilor ca o icoană, fără ca el să ştie ca ea era cea de care vroia să stea departe pentru tot restul vieţii. Deodată, simţi cum era luat pe sus şi dus spre ceea ce părea a fi un simplu WC. Nările i-au fost din nou invadate de un miros greu de suportat, iat totul în jurul lui se învârtea într-un ritm ameţitor. Nici nu a avut timp să-şi dea seama ce se întâmplă cu el, că se trezi în cu totul alt loc.
De data aceasta era vorba de toaleta unui aeroport... Cineva bătea în uşă si o voce de femeie i se adresă:
- Gigele, dragule, eşti bine? Să-ţi aduc nişte furazolidon?
Era Orfelia.
-Sunt bine, lăsaţi-mă în pace! Nu ştiu cine sunteţi!
-Ia uite şi la ăsta ce figuri mai face! Eu zic să spargem uşa! spuse Orfelia.
Însă, când au făcut acest lucru, au avut parte de o mare surpriză...

Episodul 22 îl va redacta...Mindfields:D