Trei ceasuri rele...luni?

Se spune ca martea sunt 3 ceasuri rele...ei uite ca eu am patit-o si lunea.
Ziua de azi se anunta destul de anosta: cursuri, acasa, oras, acasa, stare de vegetare pana pe la 2:00, somn.
Toate bune si frumoase. Am plecat de acasa destul de devreme, mergand pe strada cu un zambet de satisfactie pe fata la gandul ca in sfarsit nu voi mai intarzia. La un moment dat, surpriza: ma opreste o mamaie sa ma intrebe unde se copiaza acte...Pana ii explic eu duduii care e cel mai apropiat xerox si pe unde s-o ia, trec lejer vreo 3 minute. M-am resemnat si m-am gandit ca poate asa mi-e mie dat sa nu ajung la timp niciodata. Asadar, imi continui drumul, de data asta putin dezamagita, iar cand ajung la locul de intalnire, stupoare: ajunsesem totusi prima si m-am gandit ca poate ziua nu avea sa fie chiar atat de nasoala. Ceea ce nu stiam era ca ma inselam amarnic...
Ajung acasa si vad un mail de la Nathalie (stagier din Franta care a venit sa predea cateva saptamani la noi in liceu), prin care ne anunta ca in doua zile pleaca din tara, si ca se organizeaza o petrecere de ramas bun la Casa Francofona din oras. Vorbesc cu alte doua colege si ne hotaram sa mergem. Mare ne-a fost uimirea cand am ajuns la locul cu pricina, unde erau numai profi...+ diriga...Ok, ne dam seama pe data ca nu e de stat, asa ca in circa 20 de minute ne luam talpasita:))
Asadar, m-am reintors de unde am plecat. Sun la usa, nu-mi raspunde nimeni. Scot cheile din geanta, deschid...pustiu( pe semne ca ai mei au plecat la tara iar pe mine m-am lasat acasa ca doar, de, am cursuri....). Si, ca sa vedeti si voi ce face singuratatea din om, imi vine geaniala idee de a spala gresia de pe hol. Bun, iau mopul, galeata cu detergent, si ma apuc de traba. Dupa ce termin, din spirit perfectionist, probabil, dau sa sar de pe un covor pe altul, ca sa nu las urme pe jos, fiindca inca nu se uscase bine. Normal, am alunecat si in secunda urmatoare eram pe jos. Ma ridic si ,deloc surprinzator, ma ia cu o duere cumplita la glezna stanga. Caut prin cutia cu medicamente niste fasa elastica, dar, ghinionul meu, nu mai era. Cobor 3 etaje, schiopatand pana la farmacie, ii spun tipei de serviciu ce-am patit, imi examineaza foarte constiincios glezna, si-mi spune ca nu e nimic grav, decat o intindere de ligamente. Intr-un final, imi iau fasa si un tub de Voltaren, si urc cele 3 etaje, tot schiopatand...
Pentru cunoscatori, nu uitati faza de 1 mai, cand am cazut cu scaun cu tot incercand sa iau mingea de volei din debara...si atunci m-am lovit la acelasi picior. In concluzie, stiti cum se spune, a treia oara e cu noroc si poate veti avea sansa sa va semnati pe ghips...:))